Mihai Vişoiu

Acasă Cărţi Critică CV Fotogalerie Contact

Cartea-seif: Mihai Vişoiu nu a fost „uşă de biserică”, dar poartă crucea curajului

O carte ca un seif în care aduni toate valorile unei vieţi este şi volumul „Moartea dinaintea morţii” de Mihai Vişoiu (Editura Axis Libri). Merită să citeşti şi fără să tragi cu ochiul la comentariile selecte de care autorul a avut parte, adunate şi ele în volum: de la Romulus Vulpescu (o-ho-ho!), Ştefan Bănulescu, Constantin Ţoiu, Dinu Săraru la Mircea Dinescu sau Fănuş Neagu, care l-a şi descoperit: „Acum vreo patruzeci de ani (scria prozatorul brăilean în 2009), prin jocul magic al întâmplărilor, l-am întâlnit la Galaţi, pe malul Dunării, unde-şi jefuiesc aventurierii visele şi-şi îndoliază speranţele, pe Mihai Vişoiu. Era student, dar bătea doaga falezei, cu ochii spre Levant, cupolele de aur ale Asiei. Era şi boxer.” Iar Constantin Vremuleţ afirmă că Vişoiu este „un fel de Hemingway”. „Cu biografie de prozator american (boxer, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, electrician, îndrumător cultural etc.) Mihai Vişoiu s-a speriat în tinereţe de responsabilitatea Operei în aşa măsură încât, desălbăticindu-se brusc, aidoma plantelor aduse de Columb în bătrânul continent, a optat pentru ziaristica judeţeană” (la „Viaţa nouă”), scria în ′86 Mircea Dinescu, şi el o altă petardă literară. „Luat sub aripă de Miron Radu Paraschivescu (Vişoiu) poseda geniu verbal. Recita pe de rost proze întregi, uimind cenacliştii din sudul ţării” adăuga Dinescu. Ziaristul-romancier Săraru puncta, în 2009, pntru ziaristul-prozator Vişoiu „o mărturie de admiraţie şi de solidaritate faţă de un confrate care îşi cinsteşte breasla cu har şşi cu demnitate…”

Viaţă de roman, scriitor în rafale. Provine dintr-o familie înstărită, care a stăpânit chiar un munte, fiind fiul unui specialist electrician atât de rar, încât comuniştii au fost nevoiţi să-l lipsească de puşcăria politică. Oameni cu stare, oameni cu carte, oameni cu scânteie, din care s-a tras puternicul fiu, aruncat într-o lume în care dacă aveai „dosar”, ca el, nu te lăsau să intri la facultate! A făcut-o târziu! Tânărul Mihai nu s-a sfiit să muncească din greu, chiar să şi desfunde instalaţii sanitare, a boxat profesionist şi a scris! Mărturiseşte: „Am făcut de toate: până la vârsta de 25 de ani, doar mort nu fusesem!”

Cruzimi şi metafore. În carte găsim şi povestea crudă a frăţiorului care a murit pentru că a luat de la Mihai „Tuse măgărească”, propria mamă învinuindu-l apoi („Criminalule!”)… Vremea ultimului război Mondial este surprinsă prin colosale paradoxuri: cineva îi făcuse… bine lui Pintilică poştaşul, cel „care avea un ochi negru şi altul verde din sticlă”: îi scosese ochiul, doar aşa scăpase de front. Pintilică aducea însă, viu, înştiinţările despre soldaţii căzuţi pe front în locul lui. Căzuse şi cel care-i scosese ochiul poştaşului, făcându-i răul/binele! Amănunte copleşitoare: „Mai toate femeile îşi trimiteau copiii să împartă condamnaţilor, viitorilor morţi”: pâine cu brânză. Boxul, viaţa străzii, în alte amintiri: „Până am învăţat să mănânc bătaie ca lumea” – îşi aminteşte uriaşul, obişnuit apoi şi cu lungile cozi la alimente…

Ca în neorealismul italian… Lirism oriental, bună simţire şi tupeu ontologic: „Fiecare zi o trăiesc cu frica să nu mor odată cu ea. Ca să nu afle Dumnezeu cât sunt de lacom, îl rog să mi-l dea doar pe mâine. Rămân mortul zilelor mele…” (schiţa „Cioburi”). Alte frânturi: „Adunaseră atâtea flori, încât mortul nu mai mirosea pentru toţi” (schiţa „Lacrimi”). „Ai uitat când împărţeam cu tine pâinea mea şi foamea ta” (schiţa „Fără umbră”). Poveşti puternice: „Mai avea de trăit preţ de trei aşchii de catran”, scrie Vişoiu despre bărbatul înconjurat de lupi, iarna, în pădure, lângă sania răsturnată. Ca să-şi prelungească viaţa, omul aprinde bancnotă cu bancnotă… „Lasă-ţi loc de bună ziua!” e o proză mai cuprinzătoare – din debutul de la Editura „Cartea Românească”, din 1986. Boxerul tânăr, şantajat de femeia boxerului îmbătrânit, fostul său mentor, plânge alături de celălalt sub lacrimile unui duş – o proză mai lungă, hemingwayană, „Strânge din dinţi şi taci!”

Victor Cilincă
Weekend magazin – săptămâna 19-25 iulie 2013