Mihai Vişoiu

Vineri, 8 decembrie 1995, la Penitenciarul Slobozia va avea loc lansarea cărţii lui Mihai Vişoiu „Dragoste mare cât o cruce”, apărută la Editura „Adevărul”. Iată ce scrie Mircea Dinescu pe coperta IV a acestei cărţi: „Iubitor de box, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, Mihai VIŞOIU s-a speriat în tinereţe de eventualitatea Operei, în aşa măsură, încât, desălbăticindu-se rapid, aidoma plantelor aduse de Columb în bătrânul continent, a optat pentru ziaristica judeţeană. Când l-am cunoscut, prin ’68, păstra alura boxerului redutabil, privirea piezişă, umerii înfoiaţi, acea nelinişte unduitoare a trupului, de parcă Laocoon cu fiii şi cu şerpii ar fi fost împachetaţi în stofa unui costum de ziarist. Fugise de încâlcita boemă – unde stânga lui era respectată în holurile redacţiilor nu pentru c-ar fi ţinut în ea stiloul – şi singura amintire duioasă i-o păstra bătrânului M.R.P., care-l ţinuse şi pe el sub aripa sa ocrotitoare. Mihai VIŞOIU devenise rapid personaj principal în piesa sa pe care o jucam cu toţii în Slobozia acelor ani. Poseda geniul verbal. Recita pe de rost proze întregi, uimind cenacliştii din sudul ţării, manifestându-se mai ales în deplasările culturale din afara judeţului, pentru că-n perimetrul Ialomiţei voia să fie şi era cunoscut drept ziarist serios şi nu vreun „pârlit de nuvelist”, vorba marelui nostru confrate de scris şi de câmpie, Ştefan BĂNULESCU.

Câte povestiri, câte romane de Mihai VIŞOIU s-au pierdut în Editura aerului!”

(D. G.)
„Universul călărăşean” – decembrie 1995