Scriitorul Mihai Vişoiu

Mihai Vişoiu

Acasă       Cărţi       Critică       CV       Fotogalerie       Contact

Ce-aş fi vrut să spun despre „Scârba” lui Mihai Vişoiu

Mai întâi de toate… Oricât ne-am judeca NOI aspru şi retrospectiv pentru faptele noastre rele şi ne-am face o „mea maxima culpa“, tot n-am reuşi să ajungem la pragul imposibil să ne fie scârbă de noi înşine. Să zicem că s-ar întâmpla şi „minunea“ asta, să ne rugăm de anumite acte reprobabile săvârşite, este greu de crezut că am ajunge la stadiul să le declarăm public.

Parcurgând cartea „Scârba“ a lui Mihai Vişoiu (în interior, autorul păstrează titlul iniţial: „Mi-e scârbă de mine“), cred că am dreptate în rândurile de mai sus. Adică, de fapt, autorul, prin relatarea unui întreg conglomerat de fapte, este scârbit de-o bună parte din contemporanii săi care l-au decepţionat. Ceea ce este cu totul altceva. Şi atunci, mai potrivit ar fi fost titlul: „Mi-e scârbă de voi“.

Ar mai fi o variantă care ar pleda pentru primul titlu… Şi anume: Cartea dezvăluie – prin nişte făptaşi cu numele lor reale – nişte atribute, precum: laşitatea, delaţiunea, nimicnicia, linguşirea, trădarea, nerecunoştinţa etc. La care a luat parte şi autorul. Dacă a cunoscut asemenea căderi morale şi le-a tolerat, iar mai târziu a început să aibă procese de conştiinţă…, atunci titlul iniţial se potriveşte.

În fine, cel de pe coperta volumului este mai potrivit, fiindcă-i imparţial, nu are nicio angajare precisă. După mine, care am citit cartea, mai potrivit ar fi fost, ca titlu, subtitlul „Autodenunţ“ cu care începe nararea faptelor. Comercial, incitant, atractiv şi destul de original. Deocamdată, suficient despre titlul cărţii.

Proza practicată de domnul Mihai Vişoiu, cel puţin pe mine, mă atrage. Spun asta independent de aprecierile superlative ale unor nume prestante ale literaturii noastre contemporane, care fac referiri la prestaţia domnului Vişoiu. Ca prozator cu vână, l-am descoperit încă dintr-o zi ploioasă a toamnei lui 1963, când l-am întâlnit surprinzător în Târgu Bujor, iar el, în plină stradă principală, mi-a arătat proza sa „Omul care face sfinţi“, apărută pe două pagini mari în prestigioasa revistă „Luceafărul“.

Naraţiunea sa este abruptă, tranşantă, fără pic de cosmetizări stilistice. Nu ţine cont de rigori literare doctrinare, de grup, tradiţionale. Apelează la limbajul comun, obişnuit, cel înţeles de toţi. Personajele sale (extrem de multe) nu sunt nici principale, nici secundare. Nu sunt individualizate, ele departajându-se doar prin ceea ce fac, cum se mişcă în relaţie cu ceilalţi. Sunt oameni buni sau răi. Fără prea multe comentarii. Sunt numai observaţi cu atenţie. Incisivi.

În ce mă priveşte, mă feresc să spun că-i vorba de un roman. Şi autorul evită. Nu-şi propune o structură romanescă. Este strict o înşiruire de fapte ale unor indivizi înregimentaţi social, care apar şi dispar, fără să lase urme definitorii decât, probabil, în conştiinţa autorului, care nici el nu are statura personajului principal, doar se face tot timpul simţit în paginile cărţii. El, autorul, nu se ţine de o logică a povestirii, fiindcă vrea să fie lucrarea unui nebun atestat, cu acte în regulă de la instituţii medicale specializate. Însă nu-i prea reuşeşte. Fiindcă îi lipsesc elementele esenţiale, fructele ciudate, insolite, ce cresc şi rodesc numai în grădina nebuniei. Nebunia este altceva, un tărâm al celor privilegiaţi. El este scârbit şi mai ales revoltat. Fiecare foaie citită şi întoarsă adăposteşte un mic blestem, un strigăt, o imprecaţie, o chemare la omenie. Şi în special la omenie. De aceea acordă un anumit spaţiu oamenilor marginalizaţi, ai Mahalalei, ceea ce ne aminteşte de scrierile unor mari scriitori care au făcut din Mahala un subiect central. Predilect.

Cartea-i înţesată cu fapte, întâmplări, atitudini, caractere, destine etc. Date biografice, copilăria cu ai săi, Mahalaua, cârciumile de la Malu Roşu, războiul cu poştaşul care înmulţeşte săptămânal colivile în mahala, Stalin, Cotul Donului, cum se fac bordeiele în Bărăgan, muncă silnică pe şantierele patriei, ziarişti, inundaţii, momentul ’89, revoluţionari cu carnet, box şi fotbal, lichele, ciocoii noi din cei vechi etc. Într-adevăr, naraţia-i un torent tumultos cu multe cascade ce dau în clocot. Această aglomeraţie de informaţii, cum, firesc, ar trebui să obosească, să plictisească cititorul, din contră incită; verbul nervos al autorului, expresiile lui multicolore, picante, antrenează atenţia şi frapează. Este firesc să fie aşa, fiindcă talentul povestitorului pulsează în fiecare pagină, în fiecare rând şi cuvânt. Este pulsaţia ritmică a unei inimi ce exprimă fiorul inimitabil al vieţii aşa cum o trăim şi o simţim fiecare.

Am mai spus şi în alte împrejurări… Prozatorul Mihai Vişoiu atrage prin stilul său abrupt, fără ocolişuri semantice şi fascinează prin ştiinţa de a-şi orchestra gândurile, făcându-le nu numai credibile, ci şi interesante.

În rezumat, cam asta aş fi vrut să spun a doua zi a Festivalului Naţional al Cărţii de la Galaţi, la orele 17,00, când fusese programată lansarea cărţii „Scârba“ a lui Mihai Vişoiu, însă n-am mai apucat din cauza ploii. Eveniment ceresc, ce ne-a arătat că Cel de Sus încă ne iubeşte, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Întotdeauna ploaia este o binecuvântare pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă şi să o preţuiască.

Constantin VREMULEŢ
Axis Libri, Anul IV, Nr. 20, septembrie 2013
Lansare de carte la Salonul literar „Axis libri”




Moartea dinaintea morţii. Roman plus proză scurtă
Dragoste mare cât o cruce. Proză scurtă Altarul durerii. Trei romane: 1. Mihai Leu î n altarul durerii, 2. Spovedania unui î nvingător: voievodul ringului românesc, Leonard Dorin Doroftei, 3. Campionul î nvinşilor (poporul român!)
Viaţă cu lupi, bani şi moarte. Proză scurtă
Scârba. Roman-jurnal de Mihai Vişoiu
Death before Death. A Novel plus Short Stories by Mihai Vişoiu
A Love as Big as a Cross. Short Stories by Mihai Vişoiu The Altar of Pain: 3 Novels: 1. Mihai Leu on the Altar of Pain; 2. A Winner's Confession: Leonard Dorin Doroftei; 3. The Champion of the Defeated. By Mihai Vişoiu
Life with Wolves, Money, and Death. Short stories by Mihai Vişooiu
Self Disgust. A Bildungsroman by Mihai Vişoiu

© 2014 eLiteratura. Toate drepturile rezervate. Pentru informaţii despre cărţile scriitorului Mihai Vişoiu: info@mihaivisoiu.ro. Pentru informaţii privind acest site: webmaster@mihaivisoiu.ro.